Wednesday, 7 December 2016

La masă cu rinocerul si nevăstuica.


E mare hype cu plagiatele și mâine se anunță o altă zi magică. Nu intru în detalii în ceea ce privește povara CNATDCU căci, după cum știți, nu fac politică. Poate că ați fost suficient de norocoși sau orientați și ați ocolit complet învățământul post-universitar în România. În acest caz, poate că vreți să înțelegeți cum funcționează mediul academic, astfel încât ignorarea cu nesimțire a criteriilor împământenite în țările vest-europene de peste 5 decade să fie la noi regulă, nu excepție. Poate vă întrebați cum putem vorbi neoficial, în anul de grație 2016, despre majoritatea tezelor de doctorat autohtone ca fiind plagiate sau neadecvate, nu acordate pe merit.

Despre mecanismele care stau la baza acestei situații într-un alt post. Mi-este însă la îndemână să vă dau un exemplu de ascensiune furibundă în domeniul Medicină, unul care să explice contextul general. Nu am pretenția că este reprezentativ pentru toate specialitățile sau catedrele și sunt pe deplin conștient că există excepții notabile.  

Decorul este al unei secții prost luminate, la etajul mijlociu al unui spital vechi. Clădirea este într-un parc, ceea ce este ironic, pentru că prin geamurile aburite de calorifere supradimensionate oricum nu se vede nimic afară.

Rezidentul, de prea multe ori pui de an mic, este nou. Este hipoxic și deja palid. N-a mai văzut soarele de ceva timp și corpul lui se adaptează, ca la eschimoși. Într-o dimineață, în timp ce capsează cu determinare stahanovistă foi de observație, Puiul aude o voce, ca prin vis: "Fără doctorat nu vei avea acces la post în UMF, mamă". Puiul devine confuz. În epoca modernă o temă productivă de cercetare este de fapt rezultatul a mulți ani de stat pe gânduri și de încercări laborioase, folosind metode complexe, inovatoare. Doctoratele sunt job-uri full time, care în străinătate cer întreruperea rezidențiatului pentru 2-5 ani.
Puiul însă habar nu are nici măcar ce temă de cercetare și-ar dori să abordeze pentru că e pui, și abia se ține singur pe picioare în secție. E copleșit de complexitatea capsatului foilor de observație și a redactării biletelor de externare, n-are vreme de metoda științifică, de învățarea tehnicilor de laborator sau chirurgicale și de însușirea noțiunilor elementare de statistică.

Puiul nu știe și onest vorbind, nici nu prea vrea să știe. Dar ar vrea un post, așa că după câteva minute de gândire își dă seama că a dat de fapt norocul peste el, și se înscrie la doctorat împreună cu alți coișpe puiuți. ”O să fie minunat”, piuie puii în cor, înainte să adoarmă.
Dar în viața Puiului nu se schimbă nimic.

Conducătorul de doctorat, Mămica cum ar veni, ar trebui să ghideze înțelept Puiul către primul său zbor. Să îi spună mămos: "Hai Puiule, să facem un studiu multicentric pe 300 de subiecți ca să schimbăm paradigma de tratament din boală. Vei învăța tehnici de laborator de nouă generație și vei face numeroase stagii de pregătire în străinătate". Puiul e modest. S-ar mulțumi și cu ”hai să alegem un titlu”.
Mămica este însă părinte absent, care nu știe nici ea prea bine ce temă ar fi mai bună și oricum nu are timp să se ocupe, așa că Puiul crește singur, făcând orice altceva cu timpul lui decât cercetare. Munca de rezident este imperativă și plătește oricum mai bine decât bursa de doctorand de 1000 de RON. Și de fapt chiar dacă ar avea 2- sau 3000 de RON tot nu ar putea face cercetare full-time, pentru că nu ar avea acces la niște echipamente mai de Doamne-ajută, la tehnicile chirurgicale inovatoare sau la bani ca să cumpere reactivi. Pentru că pur și simplu nu există granturi pentru doctoranzi.

Și pentru că Mămica are nevoie de puiuți să scrie foile de observație.

Trec 3 ani. Puiul e schimbat. La fel de palid dar cu mult mai multă stimă de sine - capsează foi ca niciun alt rezident. Simțind că i se apropie sorocul, cu sau fără rezultate, începe să scrie la teză. Din lipsă de timp dar și din cauză că nu a fost nimeni care să îi explice ce e aia etică în cercetare sau ce e cercetarea în general, Puiul copiază de pe unde apucă partea introductivă, zidind astfel un plagiat de proporții biblice. Apoi Puiul plătește un statistician anonim, să îl ajute cu ecuațiile și histogramele grele din Excel la un studiu retrospectiv, pe repede înainte. Opt subiecți, mulși de ultimul strop de semnificație statistică. Dacă ar vrea să facă economie severă de timp și dacă ar avea bani, Puiul ar putea ruga pe cineva să îi scrie integral teza contra a 2-3000 de euro. Poate că este imoral și complet lipsit de etică științifică, dar imaginați-vă puțin câte foi de observație poate scrie Puiul în acel timp. 

După ce navighează toate obstacolele birocratice și trimite cele 2 lucrări obligatorii spre publicare la revista cu factor de impact subunitar "Bamse și Prietenii Săi" (unde editor șef și peer-reviewer filantrop este coincidental un bun amic al Mămicii), Puiul încheie teza și o trimite Mămicii și evaluatorilor externi - Nevăstuica și Rinocerul. Mămica n-o citește, dar citește titlul ca să știe la o adică despre ce e vorba și să pregătească speech-ul. E același cu cel de luna trecută așa că trebuie să fie atentă să schimbe numele. Pe de-altă parte, șansa face ca atât Nevăstuica cât și Rinocerul să fi avut sau să aibă în viitor nevoie de Mămica Puiului, ca să le evalueze propriile beizadele. Mergând pe încredere nu citesc nici ei teza, ci se urcă direct în avion către Facultatea Puiului pentru susținerea tezei.  Cu generozitate, Puiul le achită drumul, hotelurile, prostituatele și deja tradiționalul bufet suedez cu rulouri de ficat. De pui.

Mămica nu prea contribuie, sunt vremuri grele și puii se înțarcă de mici.




Ghiftuiți peste măsură, mesenii ascultă câteva zeci de minute bune expunerea tezei, proiectată pe un ecran neîncăpător pentru blocul de text Justify cu font 10 pe care îl etalează Puiul. Învățat de mic să nu arate slăbiciune, Puiul supralicitează cu 6 slide-uri și jumătate de concluzii, sugerând productivitate 150%. "Am efectuat un studiu retrospectiv pe 8 subiecți și am obținut rezultate care confirmă ce s-a publicat în urmă cu 20 ani în literatură". Aplauze. Puiul continuă: "am arătat fără urmă de îndoială că persoanele vârstnice bolnave mor mai des decât cele tinere și sănătoase".

Mămica se ridică emoționată printre sticlele de Fanta și Cola care ornează platoul cu somon. "O teză originală, bine gândită de către Puiul nostru drag. Harnic este Puiul". Aplauze. Se ridică și Rinocerul. "Da, teza este originală. Rar am văzut așa știință pe 8 subiecți". Nevăstuica adaugă elogios: "semnificația statistică este impresionantă, iar metoda retrospecției este de viitor. Succes candidatului și felicitări Mămicii". În sala cu tavane înalte persistă neobișnuit de mult ecoul contactului dintre buze și sfinctere. 
Secretarul de comisie, un domn cu față de tapir trecut până atunci neobservat, dorește să adauge ceva critic, provocând rumoare în sală: "Candidatul se face vinovat de ceva foarte grav!” Mămica uită să respire. ”Ridică standardul prea sus pentru viitorii noștri doctoranzi!" Momentul de tensiune se disipă brusc și Mămica răsuflă ușurată. Pentru o clipă a crezut că cineva chiar a citit teza.

Sub portretul lui Carol Davila se ciocnesc pahare de șampanie ieftină. Hoarde de puiuți jubilanți stau la coadă să ia lumină.

Puiul este doctor doctor.   


                                                                                                                                          Pengu

No comments:

Post a Comment