Clismă cu compot de piersici

  

TL;DR: Ca deobicei, Feli aberează, de data asta despre cancer. Datele statistice reale o contrazic. Incidența cancerelor este în ușoară creștere, dar rata mortalității este în scădere. Mai mult, supraviețuirea la 1, 5 și 10 ani este în creștere. Chimioterapia convențională nu este ideală dar, în acest moment, oferă cele mai bune șanse de supraviețuire majorității pacienților oncologici.

 

1. De ce n-are ursul coadă


Chimioterapia e un subiect preferat de aprofundaci și reprezintă de-altfel triumful tezei lor anti-sistem. Și asta pentru că, spre diferență de virusuri unde este necesar să confunde intenționat microscopia optică și cea electronică pentru a putea susține un argument, în cazul chimioterapiei există o multitudine de lucrări peer-reviewed care vorbesc despre efecte secundare severe. Ca urmare, cei mai răsăriți dintre ei au învățat să pirateze Pubmed și să fluture diverse statistici scoase din context, despre cum chimioterapia face mai mult rău decât bine. Pe aceia e puțin mai dificil sa îi combați, dar nu pentru că argumentația lor ar fi cumva corectă, cât pentru că trebuie să te obosești să mergi la literatura științifică. Chestie care pentru mine poate fi deranjantă la 11 noaptea când mă întorc din gardă.

Cei mai puțin înzestrați, cum este și prietena noastră Feli, recurg la alt gen de trucuri, unele de-a dreptul vomitive. În 2008, Jennifer Merendino a fost diagnosticată cu cancer la sân, pe care inițial l-a învins prin chimioterapie convențională, dar care a revenit în 2010, așa cum din păcate se întâmplă de prea multe ori în această boală. În acel moment, soțul ei a decis să o fotografieze în toate etapele bolii, care a evoluat rapid și implacabil, până la finalul tragic din 2011. Povestea ultimelor ei luni, spusă în imagini artistice (black&white), a făcut ocolul lumii pe Net și probabil că și voi, ca și mine, ați văzut-o deja. Celor care nu au văzut-o le recomand să o vadă. Este tristă, este dură, dar este adevărată.

Doamna Fonfescu, în micimea ei (sufletească, pentru că despre fizică nu poate fi vorba), s-a hotărât să își însușească acest caz tragic, asupra căruia nu are niciun drept moral, folosind imaginile drept cârjă pentru delir. Postul începe cu o parte dintre imagini și textul:

Feli: Numai ce am citit zilele trecute despre inca o poveste tragica, a unei femei frumoase si sanatoase care ajunsese ca un cadavru ambulant si a fost bagata in mormant de "tratamentul" cu chimioterapie dupa o tortura inimaginabila si al carei sot s-a lasat in asa hal spalat pe creier de minciunile marca big pharma incat a fondat o organizatie non-profit, cu intentia buna de a ajuta femeile in lupta lor cu cancerul, dar cu rezultatul sinistru ca banii stransi in acest mod ajung sa intre tot in buzunarele firmelor producatoare de aceste OTRAVURI numite chimio"terapie", cu care majoritatea celor diagnosticati cu cancer sunt pur si simplu distrusi cu buna stiinta!!

Lăsând la o parte sofismul flagrant pe care își construiește Feli castelul de aberații, cum că Jennifer ar fi fost "sănătoasă" având cancer recidivat și metastazat, trebuie notat că simte nevoia să îl numească și pe soț, care a pus bazele unei fundații împotriva cancerului de sân, "spălat pe creier". Asta deși oricine are un minim bun simț (a se citi și ca traducere pentru "common sense") poate înțelege că omul ăla a realizat mai mult pentru societate decât aberează Feli pe blog. Iar Feli aberează mult.
Postul Feliciei nu se oprește acolo, ci continuă îndelung în întunericul ignoranței crase. După ce se declară revoltată despre cum ne lăsăm cu toții păcăliți, deși vedem cum "cei dragi chelesc, bombardați cu substanțe toxice pe al căror ambalaj sunt desenate capete de mort", ne prezintă vreo două cazuri cunoscute în lumea aprofundacilor (să le numim generic "anecdotal evidence"), apoi un post lung al unei "laborante farma" (de fapt o asistentă farmacistă) care baleiază didactic între neadevăruri și truisme. De dragul corectitudinii științifice, cred că e cazul să coborâm puțin knowledge hammerul ca să facem curățenie în afirmațiile laborantei:

2. Despre incidența cancerului


Ajutor de asistent de laborant farma: De curand s-a anuntat din nou in mass-media ca numarul de imbolnaviri de cancer a crescut iar in mod dramatic: in Germania mor, ca si in SUA, aprox. 25% din oameni in urma bolilor de natura canceroasa. Aceasta stire, care programeaza deja mintea pe placa "diagnostic cancer, gata, voi muri!" are un efect enorm prin panica pe care o declanseaza. Intrucat oamenii, in vulnerabilitatea lor, pot fi cel mai bine manipulati prin frica, din clipa diagnosticului omul intra deja in spirala criminala a industriei farmaceutice si a medicinei corupte. Experienta mea de asistenta farmaceutica de laborator si informatiile pe care am sa vi le relatez in acest articol sunt menite sa ii ajute pe cei care se confrunta cu asemenea situatii, pentru ca -dupa primul soc al diagnosticului si prinsi de panica pentru ce-i asteapta in viitor- sa nu faca greseala de a se lasa pe mana medicinei clasice.

În acest paragraf se întâmplă multe confuzii. În primul rând că noțiunile de "experiență medicală" și "asistent farmaceutic de laborator" menționate în aceeași frază reprezintă un oximoron. Apoi, deși statistica nu este punctul meu forte, în mod evident duduia în cauză amestecă incidența cancerului (cazuri nou diagnosticate în fiecare an), mortalitatea (câți oameni mor de cancer anual) și supraviețuirea în bolile oncologice. Ca să clarificăm aceste noțiuni, trebuie să mergem la surse, adică la statisticile oficiale legate de cancer, din 1975 și până în prezent, în UK si SUA (țări cu probabil cele mai ordonate raportări).

Creșterea dramatică™ a incidenței cancerului în țările dezvoltate, despre care vorbește laboranta, nu este de fapt deloc dramatică™. Este adevărat, de exemplu, că incidența tuturor cancerelor în UK a crescut cu 23% la bărbați și 43% la femei din 1975 și până în 2011. Ceea ce, la prima vedere, poate părea mult. Însă această creștere, în marea ei parte între 1975 și anii '90 (cu un vârf prin 1991), poate fi explicată cu argumente epidemiologice atât în UK, cât și în SUA. Perioada respectivă a corespuns unei creșteri abrupte în consumul global de țigări, care a afectat direct incidența cancerului pulmonar (Fig. 5). Apoi, în mod particular la bărbați vorbim de un vârf de incidență (Figura 3) datorat îmbunătățirii detecției cancerului de prostată asimptomatic, în timp ce la femei introducerea mamografiilor a contribuit la diagnosticarea cancerului de sân asimptomatic. Tot atunci, CT-ul a început să fie utilizat la scară largă ca tehnică diagnostică, cu impact direct asupra detecției bolilor oncologice.
Prin contrast, în intervalul 2000-2011 (adică în prezent, cu indulgență) incidența tuturor cancerelor în UK a crescut cu doar 3% la bărbați și 7% la femei. Ceea ce poate fi numit îngrijorător, dar în niciun caz dramatic™.


Incidența cancerelor în UK între 1975 și 2011. Pe axa Y vedeți 
numărul de pacienți nou diagnosticați per 100.000 de indivizi
Imagine preluată de pe cancerresearchuk.org.


În SUA lucrurile stau chiar mai bine, contrar spaimelor laborantei farma. Aici vorbim de o scădere a incidenței tuturor cancerelor cu 1.3% pe an la bărbați (2000-2006) și 0.5% pe an la femei (1998-2006). Am oferit acest link mai mult pentru amuzament. N-am putut să mă abțin, lucrarea respectivă are, conform Google Scholar, 11196 de citări, ceea ce este un nivel de interes colosal. Însă meta-analiza aparține unui grup care recidivează anual (Cancer Statistics - Rebecca Siegel, Ahmedin Jemal et al.) și putem să cităm și statistici mai recente. În Cancer Statistics 2015 trendul de scădere s-a menținut pentru bărbați (-1.8% per an) în intervalul 2007-2011, în timp ce la femei incidența tuturor cancerelor a rămas aceeași. Pentru cine e prea leneș să dea click pe link, scăderea incidenței tuturor cancerelor la bărbați este explicată prin scăderea incidenței cancerelor colorectale, de plămâni și prostată, în timp ce stagnarea incidenței tuturor cancerelor la femei este explicată prin creșterea incidenței cancerului de tiroidă, care contrabalansează scăderea incidenței celorlalte tipuri.

Conform acestor date și menținând totuși un ton rezervat, putem trage concluzia că incidența cancerelor în țările dezvoltate este în creștere extrem de lentă sau stagnează. Desigur, trebuie precizate 2 lucruri. (1) Acest trend nu se observă și în țările în curs de dezvoltare, ceea ce conduce în mod logic la ipoteza că modficările generice ale stilului de viață (e.g. reducerea fumatului, tendința oamenilor să se mute la depărtare de zone industriale) și îmbunătățirea mijloacelor de screening și prevenție (e.g. reducerea utilizării de către femei a produselor hormonale, colonoscopia timpurie cu rezecție de polipi colonici suspecți etc), au contribuit decisiv la reducerea incidenței cancerelor în Europa și SUA. (2) Trebuie să fie foarte clar că vorbim despre o medie a tuturor cancerelor. Deși anumite cancere au scăzut dramatic™ în incidență (e.g. cel de stomac), altele au crescut atât în UK cât și în SUA (e.g. melanomul malign). Mi-e extrem de lene să intru în mai multe detalii, așa că puteți vedea și singuri evoluția incidenței pentru fiecare tip de cancer prin linkurile de mai sus.

3. Despre mortalitate în cancer


Pe noi ne interesează mai puțin incidența cancerului în această discuție și mai mult mortalitatea, pentru că vorbim despre eficiența sau nocivitatea chimioterapiei, care rămâne terapia de elecție în majoritatea formelor de cancer. Laboranta vorbește despre 25% mortalitate în cancer, ceea ce este aproape corect. În SUA, de exemplu, mortalitatea din boli oncologice a crescut de la 19.2% în 1975 la 22.9% în 2011 (+3.7%, vezi pie chart-ul de mai jos)*.



















Însă și aici, ca să putem înțelege procentele, trebuie să punem lucrurile în context. În primul rând, pie chart-ul se referă la numărul total de morți (1.892.879 în 1975, respectiv 2.515.458 în 2011), la o populație generală în creștere. Apoi merită observat că mortalitatea din cauza bolilor de inimă și cerebrovasculare a scăzut dramatic™ din 1975 (de la 37.8% la 23.7%, respectiv de la 10.3% la 5.1%). Acest lucru nu s-a întâmplat pentru că ne-am rezolvat mai multe conflicte interioare și alergii la mirosul de smegmă după cum ne-ar explica Crina, ci datorită faptului că avem diagnostic și tratament mai bune în acest tip de patologii și timp de răspuns mai rapid al serviciilor de urgență pentru AVC sau infarct miocardic acut. Asta înseamnă, printre altele, că mai mulți oameni ajung să prindă vârste gen 60-80 de ani. Iar asta înseamnă că mai mulți oameni trăiesc suficient cât să facă un cancer. Pentru că știm deja că incidența cancerului crește dramatic™ cu vârsta (poza de mai jos).




Incidența cancerelor în UK în funcție de vârstă. Pe axa Y este 
numărul total de pacienți nou diagnosticați (stânga) și per 100000
de indivizi (dreapta). Imagine preluată de pe cancerresearchuk.org.


Din motivele expuse mai sus, nici măcar numărul total de morți din cancer nu ne interesează foarte tare. Cunoștințele mele absolut bazale de statistică sunt suficiente ca să știu că ceea ce ne interesează este de fapt rata mortalității (adică per 100.000 de suflete). Și, probabil spre disperarea asistentei de ajutor de ucenic de tehnician de laborator, veștile sunt dramatice™ bune. Fără să o lungesc prea tare, după vârful de la sfârșitul anilor '80 și începutul anilor '90 (menționat deja mai sus), rata mortalității în cancer a început să scadă semnificativ. Pentru cine dorește un grafic din 1930 până în 2011, Cancer Statistics 2015 livrează, inclusiv defalcat pe tipuri de cancere (Figura 5, pentru leneși). În cifre seci vorbim despre o scădere medie de 20%, din nou cu amendamentul că deși mortalitatea în majoritatea tipurilor de cancere a scăzut (în unele cazuri până la ~60%), în altele este în creștere. În mod notabil, liberalizarea sexului chiar contribuie la creșterea mortalității din cauza cancerelor orofaringiene și anale, dar nu din cauza smegmei așa cum greșit a intuit Crina, cât din cauza HPV (Human Papilloma Virus).


Ajutor de asistent de laborant farma: "Tratamentul" alopat este cauza principala a inmultirii ratei de deces in urma diagnosticului de cancer, caci pacientii nu mai mor de cancer, ci din cauza consecintelor chimioterapiei, care face organele sa cedeze.


După o lectură pe diagonală a lucrărilor prezentate mai sus, putem să concluzionăm că ajutorul de asistent are telemea între dinți, pentru că rata mortalității nu s-a "înmulțit" (Feli, porcușorii de Guineea se înmulțesc, rata mortalității crește), ci a scăzut global, în mod semnificativ, deși teoretic chimioterapia este din ce în ce mai mult folosită. Și acum că am văzut date atât despre incidență, cât și despre rata mortalității, cred că ne mai rămâne o singură problemă statistică de discutat, adică supraviețuirea în cancer.

4. Despre supraviețuire în cancer


Ajutor de asistent de laborant farma: Otravirea nemiloasa a intregului organism, deci otravirea propriului corp, este explicata prin faptul ca citostaticele pot distruge celulele tumorale care se dezvolta rapid. [Lasam la o parte ca in realitate citostaticele promoveaza cresterea tumorilor!! - n.m.] Rata mortalitatii la pacientii chimio"terapizati" este de 98%. Oficial ei mor de cancer (sau de complicatiile din urma citostaticelor, de ex. pneumonie). Cine nu moare direct din cauza consecintelor chimio"terapiei", dezvolta cu probabilitate de aproape 100% in urmatorii 5 ani un alt cancer, cauzat de cele mai cancerigene substante care exista: chimioterapicele!

Procentele astea le scoate direct din rect, în stilul cu care ne-au obișnuit deja acoliții NMG. Traducând în statistici epidemiologice prostiile din paragraful ăsta, am putea presupune că 98% dintre pacienții care fac chimioterapie mor. Și că, dintre cei 2% care supraviețuiesc, 100% mor de un alt cancer în 5 ani. Mai pe scurt, asta înseamnă că toți cei care fac chimioterapie mor în 5 ani.
Zic să vedem care e situația în teren. În primul rând, cred că trebuie să pornim de la premiza că aproape toți pacienții urmăriți la 1 an, 5 ani și 10 ani, au primit (și) chimioterapie, pentru că urmărirea lor în scop statistic se face în clinici sau spitale, nu în cabinete homeopate. În consecință, această urmărire are sens doar dacă pacientul aderă la tratamentul standard, care este reprezentat (și) de chimioterapie în majoritatea bolilor hemato-oncologice. Trebuie să mai înțelegem că dintre aceștia, doar 10-15% refuză chimioterapia, adică un procent relativ mic.
Pentru că histogramele sunt mai colorate și mai clare, o să începem cu UK și direct cu statisticile la 5 ani (datele altfel îmbucurătoare la 1 an le găsiți singuri accesând linkul).


Supraviețuirea la 5 ani pentru bărbați și femei, în UK. 
 Imagine preluată de pe cancerresearchuk.org.


Deci la 5 ani supraviețuirea bărbaților a crescut de la 25% în 1971-1972, la 49% în 2010-2011, în timp ce la femei vorbim despre 34% în trecut și 59% în prezent. Practic, 25% dintre femeile bolnave de cancer au trăit cu 5 ani mai mult "din cauza" diagnosticului îmbunătățit, a chimioterapiei care ucide și tratamentului medical suportiv asociat. La 10 ani, îmbunătățirea este similară, de la 20% la 46% la bărbați și de la 28% la 54% la femei. Se întrevede deja o neașteptată posibilitate ca atât laboranta farma cât și Feli... șoc!... să dezinformeze intenționat!


Supraviețuirea la 10 ani pentru bărbați și femei, în UK. 
 Imagine preluată de pe cancerresearchuk.org.


Totuși, poate că doar unele cancere se vindecă (cu clisme cu compot de piersici, evident) și trag media în sus, în timp ce altele se vindecă mai prost din cauza chimioterapicelor care ucid. Așa că propun să vedem trendurile pentru cele mai importante cancere.


Graficul se explică singur.
 Imagine preluată de pe cancerresearchuk.org.


Surpriză! Cu excepția cancerului de pancreas care merge fix la fel (dar are, din fericire, o incidență relativ scăzută), toate cancerele merg mai bine, chiar și cele care încă merg prost. Dar poate că situația este roz (literalmente) doar în UK? Nu, nu este doar în UK. Situația e roz și în SUA (Tabelul 6 pentru leneși).

Acum că am clarificat care sunt statisticile oficiale, vin și eu să întreb laboranta farma și pe Feli. Cum pot muri 100% în 5 ani, când de fapt supraviețuiesc 54% (în medie) în UK, respectiv 68% în SUA în acel interval și doar 10-15% din total refuză chimioterapia?

Feli, mami,





5. Poate că homeopaticele sunt mai eficiente


Nu, nu sunt [1, 2, 3].

6. All the doo-dah day


Laboranta farma, sustinuta fervent de Feli: Citostaticele se prepara in incaperi speciale, cu filtre speciale de aerisire. Persoana care lucreaza cu citostaticele trebuie sa poarte halat special, masca de protectie si manusi speciale, confectionate dintr-un material extrem de gros [si special - n.r.]. In fotografii acele persoane arata de parca ar lucra in laboratoare secrete, cu "virusuri mutante", din filmele de groaza... Perfuziile de citostatice trebuie transportate in recipiente speciale, incasabile si perfect sigilabile; pe drumul de la laborator pana la cabinetul medicului, recipientele trebuie sa ramana perfect curate si sa fie prevazute cu etichete speciale (cam ca la transportul de materiale radioactive).




Permiteți-mi să vă traduc, în caz că v-ați pierdut printre atâtea chestii "speciale". În acel segment al postului ei, Feli mimează că "deconspiră" realitatea la vedere a tuturor clinicilor de oncologie sau hematologie din lume. Ne arată nenumărate poze de mare valoare jurnalistică și cu rezoluție fenomenală, care surprind în mod ne-negabil reglementări lipite de fapt pe toate ușile de clinici. Apoi, prin vocea laborantei, consideră dubios faptul că recipientele cu substanțe care se administrează intravenos la pacienți imunodeprimați trebuie să rămână perfect curate și necesită etichete speciale. În final, se declară revoltată că există măsuri speciale de protecție pentru personalul medical sănătos, împotriva unor substanțe care se numesc CITOSTATICE pentru că rolul lor este să OMOARE CELULE (canceroase). Pe scurt, Feli a descoperit că citostaticele sunt toxice. Bravo, Feli, bine-ai venit în 1942!
  

7. În loc de epilog

Discuția despre necesitatea chimioterapiei în anumite situații merită într-adevăr purtată, dar la un alt nivel, departe de delirul mitoman al acoliților NMG. După ce am văzut cu toții datele științifice care susțin beneficiile chimioterapiei, inclusiv comparativ cu tratamentele alternative, putem să ne întrebăm rațional dacă are într-adevăr sens să chinuim prin chimioterapie adjuvantă sau paleativă dură anumite categorii de oameni. Și aici mă refer la oameni care statistic au șanse de supraviețuire minime sau au depășit vârsta de la care raportul cost beneficiu începe să coboare adânc în numere negative. Ca să înțelegeți cum se pune problema, puteți citi un editorial subiectiv dar interesant aici.

Înainte de a încheia, vreau să precizez că această temă a mai fost abordată (sper diferit) și de alte bloguri care luptă cu pseudoștiință. Vă recomand să vizitați oricare dintre sursele de mai jos, pentru tot felul de (alte) informații interesante.

http://scienceblogs.com/insolence/2011/12/07/so-chemotherapy-does-work-after-all/
http://www.sciencebasedmedicine.org/chemotherapy-doesnt-work-not-so-fast-a-lesson-from-history/



Regards,
Skeptic Pengu



* Nu că am prea mult timp liber, dar refăcând calculele cu datele CDC, mie mi-a dat 19.31% pentru anul 1975, în timp ce procentul pe 2011 e corect.

Comentarii

  1. Nu merge ultimul link la editorialul subiectiv.
    Feli are alergie la Orac, nu-i place de el că dă cu knowledge hammerul peste deiște.

    RăspundețiȘtergere
  2. Delicios! Your best work yet! Tot asa.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acum 5 ani, pe vremea cand fetita mea avea 2 ani a fost diagnosticata cu Leucemie Limfoblastica Acuta (ALL). Desi (am mai spus) am suportat-o pe Felicia 8 ani cu toate tampeniile aberate, cand am citit postarea despre cancer si chimioterapie nu m-am mai abtinut; i-am spus ce gandesc, i-am aratat clar ca copilul meu este bine datorita chimioterapiei. In final a spus ca "Da, ok, chimio trateaza leucemia, dar nimic altceva!" (more or less, citatul nu e exact)... ca sa nu mai spun ca ea a spus la grupul de mamici ca si ea si baiatul ei (6 ani!!!) au fost bolnavi, copilului nu i-a dat nimic, insa ea nu a mai putut si a luat antibiotice!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ma bucur sa aud de remisiunea fetitei tale. Din pacate cred ca Felicia traieste o forma de isterie (in masa), care este insensibila la evidente, chiar si venind de la apropiati. Este posibil ca forma ei de autosugestie sa aiba nevoie de tratament.

      Ștergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Skeptic Pengus este un blog in continuare deschis dezbaterii prin argumentatie stiintifica. Ne rezervam insa dreptul sa filtram imbecili, troli si primitivi pentru a nu cobori in derizoriu nivelul discutiei. Regards.

      Ștergere
  5. Am intrat intr-o polemica in ceea ce priveste vaccinarea (eu fiind pro-vaccinare) si mi s-a mentionat despre Dr. Jean-François Saluzzo. Este si un video cu el. Cateva pareri? Cei care sunt contra vaccinarii il folosesc drept argument? So, am nevoie de ceva pareri.Acesta ar fi videoul https://www.youtube.com/watch?v=t_Mde--hVfI
    Acum nu stiu daca e corecta subtitrarea, nu cunosc bine franceza. Multumesc anticipat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Fara semnul intrebarii dupa argument. Am vrut sa zic ca il folosesc drept argument. Punct

      Ștergere

Trimiteți un comentariu